The Devil’s Dictionary

Mic dictionar informativ pentru a clarifica sensul unor cuvinte Dictionarul Diavolului exista din 1911 (spre rusinea mea doar acum am auzit de el ) si a fost intocmit de Ambrose Bierce (1842-1914), un jurnalist american care si-a castigat pe parcursul carierei numele de “Bitter Bierce”.

Definitia asta imi place mie

• Viitor: Acea perioada de timp in care afacerile noastre prospera, prietenii nostri sunt adevaraţi, iar fericirea noastra este asigurata.

Despre politica & stuff:

• Conservator: Un politician care este indragostit de relele existente, spre deosebire de un liberal care doreste sa le inlocuiasca cu altele.
• Ambasador: Persoana incomoda careia statul ii ofera o indemnizatie cu conditia sa stea departe de tara.
• Suprasolicitare: O tulburare periculoasă ce afecteaza inaltii functionari publici care vor sa mearga la pescuit.
• Imprudenta: Aprovizionare pentru nevoile de azi din veniturile de maine. (Asta imi suna a Romania lui 2009 criza )

Religie & stuff:

• Teozofie: O credinta veche care are toata certitudinea religiei si tot misterul stiintei.
• Prevestire: Un semn ca ceva se va intampla daca nu se intampla nimic.
• Destin: Justificarea tiranului pentru crime si scuza prostului pentru esecuri.
• Panteism: Doctrina ca totul este Dumnezeu, spre deosebire de doctrina ca Dumnezeu este totul.
• Abstinent: O persoana lipsita de vointa care cedează usor ispitei de a-si refuza o placere.

Diverse:

Quiz tips:

• Cel mai scump medicament este Cerezyme, folosit in tratamentul

bolii Gaucher (cam 300000 dolari).

• Corpul uman are aproximativ 210 tipuri diferite de celule

(in total cam 100 trilioane de celule).

• Expunerea la soare si fumatul sunt principalii responsabili

de imbatranirea pielii.

• Cele mai scumpe 10 orase unde te-ai putea muta sunt:

Monte Carlo, Moscova, Londra, Tokyo, Hong Kong, New York, Paris, Singapore,

Roma si Mumbai.

Dali sau cum sa ajungi un geniu

Salvador Domingo Felipe Jacinto Dali Domenech, mai tarziu marchiz de Pubol (11 mai 1904 – 23 ianuarie 1989 – Figueras) a fost cunoscut ca pictor suprarealist catalan. Plus un exemplu perfect de excentricitate, megalomanie si folosire a mass-mediei pentru a se face cunoscut si admirat. “Divinul Dali” (cum isi spunea el) nu a asteptat recunoasterea postuma a geniului sau, din contra, a cautat faima si averea pentru a elimina orice constrangeri sau compromisuri in viata si in munca. S-a ocupat si de film, sculptura si fotografie.
Maestrul excentrismului considera ca un raspuns care nu socheaza destul nu e demn de el. De multe ori comportamentul lui atragea atentia mai mult decat lucrarile. “Daca vei juca rolul unui geniu, vei deveni unul”, obisnuia sa spuna, si i-a reusit
In cartea “Jurnalul unui geniu” explica metoda prin care reusea sa ramana interesant in toate cercurile in care se invartea. Pleca de la discutiile cu “crema” societatii de pe atunci pentru a ajunge la intalnirea “suprarealistilor”, avand grija sa anunte pe toata lumea, iar la intalnirile suprarealistilor amintea de alte intalniri la care merge, provocand invidie peste tot deopotriva.
Constante: mustatile lui, lungi si indreptate in sus, niciodata in jos, pasiunea pentru sotia sa, Gala, intentia de a soca in orice moment, cu orice raspuns, pasiunea pentru lux si haine orientale sau pentru somn si vise, dar si pentru scatologic si putrefactie. Uneori in plimbarile lui purta un clopotel pentru a nu trece neobservat
Exclus din grupul artistilor suprarealisti, Dali se considera singurul in masura sa inteleaga, sa capteze si sa redea suprarealul. Isi numeste stilul “metoda paranoico-critica” – “o metoda spontana a cunoasterii irationale care consta in interpretarea critica a reveriilor delirante”.
Ce a facut: peste 1.500 de picturi, ilustratii pentru carti, litografii, design pentru scene de teatru si costume, desene, sculpturi, carti si variate alte proiecte (Destino – desen animat pentru Disney), colaborare pentru filmul “Dali in New York“.
Cateva titluri: Landscape Near Figueras, Cabaret Scene, The Persistence of Memory, Gala in the Window, Metamorphosis of Narcissus, The Temptation of St. Anthony, Leda Atomica, The Disintegration of the Persistence of Memory, Crucifixion (Corpus Hypercubus), The Discovery of America by Christopher Columbus, The Swallow’s Tail.

Metoda Socratica

Socrate (470 – 399 iHr, Atena) a fost interesat in mare de etica, adevar si cunoastere prin intrebari/ discutii. Mama lui era moasa si tatal sculptor. In Grecia acelor vremuri, printre zei, etica si retorica, cel mai bun job era cel de filozof. Socrate era vestit pentru discutiile lui – punea intrebari dar nu dadea niciodata raspunsuri, lasandu-si interlocutorii sa le gaseasca singuri. A imbinat questionarea cu ironia pentru a obtine intrebari din ce in ce mai relevante, raspunsuri si cunoastere sau cel putin de a starni nemultumire/ curiozitate.

Filosofia lui era ca nu stie nimic, insa adevarul exista undeva in fiecare om, asa ca urmau intrebarile, ironia/autoironia si discutiile in contradictoriu (rezerve fata de raspunsuri/ argumente, observarea inconsecventei interlocutorului si provocarea nemultumirii fata de cat stie). Credea ca nu exista rautate, doar ignoranta – un om care stie care este binele il va face automat si va fi fericit – telul lui era evitarea ignorantei prin cunoasterea fiintei umane. Cu toata rabdarea lui si bunele intentii, Socrate a fost gasit vinovat de nerespectarea zeilor – la mare moda atunci – plus coruperea tinerilor si condamnat sa bea o cupa cu otrava.

• Maieutica: metoda intrebuintata de Socrate in discutiile filozofice, constand in a scoate la iveala, prin intrebari si raspunsuri dibace, cunostintele juste pe care le aveau in minte interlocutorii sai.
• Epistemologie: parte a gnoseologiei care studiaza procesul cunoasterii umane in cadrul diferitelor stiinte; teorie a cunoasterii stiintifice.
• Dialectica: arta de a discuta in contradictoriu, in scopul ajungerii la adevar. (sursa www.dexonline.ro)