Despre calatoriile mele

Acum cativa ani aveam o idee fixa cu plecatul in Africa. Vazusem publicat un album cu fotografii de acolo si visam deja sa merg si eu sa ma plimb cu aparatul la gat prin deserturi, savane si sate. Doar ca eu in fiecare luna imi faceam planuri sa merg undeva, altundeva de fiecare data.

A urmat Praga. Fantezia cu Praga era o terasa pe o straduta mica pavata si cu cladiri vechi, seara, cu toate luminile orasului in jur, plus un aer de toamna. Si neaparat cafea.

Urmatoare oprire trebuia sa fie in niste insule exotice. Sa stau cu picioarele in nisip si in apa cu un cocktail din fructe in mana, rece si acrisor, la umbra unui palmier, sa fie foarte cald si sa vad doar apa si corali in fata.

Cu Franta nu a fost vorba de tara in sine cat de cineva care era acolo in momentul respectiv. Asa ca Franta nu are nici o fantezie care poate fi povestita aici. De fapt ba da, una mai veche. Intr-o masina decapotabila, pe un drum mic si intortocheat printre satele franceze, in jur mult verde, dealuri mici si copaci, poduri, lacuri si rauri.

Londra, neaparat o zi ploioasa, cu o umbrela mare deasupra capului, rosie sau galbena si cu o cafea mare in cealalta mana. In Londra nu trebuia sa fac nimic, doar sa ma plimb prin fata magazinelor si sa-mi lipesc nasul de vitrine .

Apoi Muntenegru, acolo trebuia sa stau undeva sus intr-o piscina albastra si de acolo sa vad marea. Iar in Croatia trebuia sa ma plimb printr-un oras foarte vechi, simpatic si cu multe poduri.

Moscova e destul de recenta. Acolo trebuia sa fiu pe o alee acoperita in zapada, in intuneric, sirul de felinare din stanga si din dreapta mea sa lase o lumina galbuie printre copaci si peste zapada, iar in fata mea sa fie un teatru imens, foarte luminos de la albul zapezii combinat cu galbenul zecilor de felinare din fata lui. Cu mainile in manusi, o caciula mare imblanita pe urechi si un fular imens la gat bineinteles .

Elvetia si nordul Italiei: o casa imensa, case seamana cu un conac vechi, cu drumuri lungi si pietruite pe care trebuie sa ajungi acolo, cu multi copaci in jur si un lac in spate. Grecia seamana cu Elvetia si nordul Italiei, doar ca e mai alb totul si aproape de mare .

In Barcelona e vorba despre o terasa intr-o curte pavata, mesele sunt rotunde, si ele si scaunele sunt din fier forjat si sunt imprastiate printre cativa copaci. Seara lumina vine doar de la cateva felinare si lumanari.

Cu Portugalia e vorba din nou despre altceva .

Scurta introducere in America

Am fost si eu in America. Nici nu am iesit bine din aeroport, ca m-am si indragostit (nu de usa – dar asta e alta poveste ) . America e mare, are oameni si orase, avea inca multe locuri de munca, carduri visa si mall-uri. Pentru noi, o mana de romani picati din senin intr-un orasel mic – Camden (Maine), cum te uiti pe harta in sus si pe dreapta – America era cliseistica tara a tuturor posibilitatilor. Am vazut-o cu ochii mariti de curiozitate si printre povestile de acasa, a fost “uluitor” si “de vis” . Tara tuturor posibilitatilor mi-a dat niste prieteni, ceva experienta si niste bani de buzunar. So, merci pentru America.

trip to istanbul

cu masina… asa ca ultima problema a fost benzina la intoarcere, in sensul ca nu a fost de ajuns primele probleme au fost altele ) doua fete singure intr-un oras de multi multi zeci de kilometri, turcii care nu cred ca acasa asteapta sotul si copilul si tot repeta ca asta nu e nici o problema ) sau politia care te opreste si nu vorbeste nici o limba straina (dar asta pana la urma a fost un avantaj, dupa 15 min de ‘conversatie’ – a se citi ridicat din umeri si izbucnit in ras si noi si politistul cand ne-am dat seama ca nu ne putem intelege nici cum- ne-au facut semn sa plecam ) ). alte lucruri care ne-au incurcat putin au fost prea multe taxe, de autostrada, de poduri, de viza, de dezinfectie etc… (asa se explica benzina insuficienta), podul pe care nu-l gaseam niciodata decat dupa ce rataceam o vreme pe strazi (asa se explica benzina insuficienta), ratarea iesirilor care trebuie de pe autostrada si ocolirea sute de km (asa se explica benzina insuficienta) sau prea multe lucruri si prea ieftine (si asa se explica benzina insuficienta)… ) si ar mai fi fost faptul ca nu aveam moneda care trebuia niciodata cand vroiam sa platim, de obicei apa sau benzina pe drum, dar dupa lungi discutii reusea cineva pana la urma sa inteleaga ca vrem sa schimbam niste bani )

dupa doua zile in istanbul, ma gandesc doar la cat de curat si frumos poate sa fie orasul, cu foarte mult soare, apa, multe poduri care ne-au dat batai de cap pentru ca niciodata nu reuseam sa-l gasim pe cel bun ca ajungem ‘acasa’ ) adica in partea asiatica a orasului, oamenii foarte multi pe stradutele inguste si pline de magazine, calmul din moschee pe langa agitatia turistilor, cate dintre traditiile turcilor s-au mai pastrat si cati le mai respecta sau familiaritatea cu care o turcoaica ne-a gazduit la ea acasa, ne-a dat ceai si ne-a gatit micul dejun, ne-a raspuns la toate intrebarile si si-a convins o prietena sa ne ghiceasca in cafea turceasca )

au mai fost intamplari care ne-au facut sa radem intr-o sambata noaptea la istanbul, cand eram obosite, se circula bara la bara prin oras la 12 jumate noaptea, benzina era pe sfarsite si cautam inca podul pe care sa ajungem acasa intr-un oras in care nimeni nu intelegea ce anume vrem sa intrebam. unul dintre avantajele sau dezavantajele unui oras foarte aglomerat este ca ai timp sa observi totul din masina in timp ce stai la semafor, asta daca nu te grabesti, benzina nu e pe sfarsite sau nu esti foarte obosit… poti inclusiv sa-ti cunosti mai bine ‘vecinii’ de trafic. asa ca nu am apucat sa ne stresam foarte tare pana ne-am trezit cu o carte de vizita intinsa din masina de langa. apoi cu doi trandafiri, apoi cu doua buchete de flori… ) si pana sa ramana masina urmaritoare blocata in trafic in urma noastra am aflat si indicatiile de care aveam nevoie ca sa gasim podul cu pricina )

pana la urma avantajul dezavantajului lipsei benzinii a fost o excursie la intoarcere prin varna, o baie in mare noaptea intr-un orasel din bulgaria, continuarea a fost prin vama veche, pe scurt ne-am tinut cat de aproape se putea de marea neagra prin bulgaria si romania ) si dupa alte doua zile am ajuns la bucuresti )

daca ne luam dupa ce s-a ghicit in cafeaua turceasca in dimineata in care am plecat din istanbul, se pare ca responsabila de mai multele avantaje pana la urma ale dezavantajelor pe care le-am avut este kharma