De ce ma uit eu la filme? In nici un caz ca sa vad o replica a ce se intampla in realitate prin lume. Aleg filme rupte putin de realitate, interesante, amuzante, usoare, relaxante, care nu-mi deranjeaza existenta linistita. De ce am mers la Pa-ra-da? Pentru ca nu stiam exact despre ce e vorba si nu am ales eu filmul.
Anul asta de ziua copilului am vazut filmul copilulul abuzat fizic si psihic, pe care noi il alungam in canale si ne prefacem ca nu exista, il invatam ca nu are nici o sansa, ca trebuie sa fure, sa loveasca si sa nu aiba respect pentru el insusi sau pentru altii. Crima, drog, furt, rapire, trafic, abuz, viol, pedofilie, prostitutie, avort sunt cuvinte care se intampla, sunt optiunile lui. Nu mi-a placut pentru ca m-a facut sa plang. Am zambit de cate ori parea ca exista o speranta si am plans de cate ori arata realitatea.
Nu stiu sa comentez un film, sa spun cuiva daca e bun, daca e bine facut, daca merita vazut sau nu. Criteriile mele sunt daca l-as mai vedea o data sau nu si daca m-a ajutat cu ceva faptul ca l-am vazut (mi-a spus ceva nou, m-a impresionat sau m-a tinut atenta). Asa ca: l-as mai vedea o data pentru ca m-a impresionat, dar nu l-as mai vedea o data pentru ca nu vreau sa vad ce arata. E un film care nu m-a facut mai bine dispusa si mai relaxata. Dar e un film pe care ma bucur ca l-am vazut.
Au mai adaugat cate ceva