Azi am aflat ca eu de fapt cunosc o femeie care mananca bataie de la sotul ei cel drag suficient de bine si de frecvent. Credeam ca asta se intampla doar la stiri, in niste locuri uitate de lume si nu stiu caror gen de oameni, oricum mi se parea ceva exceptional de iesit din comun (socul de a nu vedea stirile protv). Intamplarea cu bataia se tot petrece de vreo 4 ani sau mai mult. Ea, tanara, frumusica, descurcareata, aparent fara mentalitate de victima, isi ia portia de fericire ocazional fara sa dea din casa tratamentul si fara sa-si faca bagajele si sa plece. Pe motiv ca el se poarta asa doar cand bea, cand nu e beat nu se poarta urat cu ea, asta e situatia si nu se mai poate schimba nimic, nu vrea/nu poate sa-si caute acum pe altcineva, pe el si doar pe el il iubeste, a fost si vina ei ca nu si-a tinut gura, ca nu a facut aia sau aialalta. Si printre propozitii mi-am dat seama ca de ramas singura o perioada nu e o optiune, mai bine cu el asa cum e. Pana la urma iti spune ca nici nu e vina lui ca a dat. Ce nu e in regula cu toate motivele astea? La 26 de ani eu nu vad nici un the end pentru a-mi alege modul in care sa traiesc si cu cine. Pana la sfarsit mai e cale lunga si ea vorbeste de parca totul a fost deja stabilit o data pentru totdeauna si acum trebuie sa traiasca cu ce are.
Acum putina vreme ma gandeam la ea, mi-am amintit cat de dezinvolt cerea si obtinea absolut orice si facea un scandal monstru daca i se parea ca a fost neindreptatita cu cel mai marunt lucru. Ma gandeam ca pe vremea asta (nu am vazut-o de cativa ani) a realizat cam tot ce a vrut. Nu inteleg de ce accepta asa de usor ce i se intampla. Spune ca il iubeste - toti iubim, ne despartim din motive mult mai neinsemnate (acum toate motivele mele mi se par copilaresti), suferim, avem perioade cand suntem singuri, invatam ce avem de invatat si trecem mai departe. Dar cu cat ii dadeam mai multe motive sa plece, cu atat mai multe scuze ii gasea.
Eu traiesc in continuare in bula mea roz unde nu se intampla niciodata chestii rele si serioase in acelasi timp si ma bucur ca nu inteleg situatiile astea, ca le vad ca pe niste exceptii nu ca realitati, lucruri care se petrec zi de zi. In timp ce altii se intorc la o viata de resemnare la care nu vor sa renunte din cauza ca “asa mi-a fost scris, asa traiesc”. Nu stiu pe cine invinovatesc mai mult: pe el ca o bate sau pe ea ca accepta.
0 Responses to “Bataia rupta din raiul conjugal”