Bioritm cu frecventa de pauza

Stiati ca ritmul biologic ne face sa avem performantele mai bune in anumite momente ale zilei, si anume intre 8.30 si 10 si intre 17 si 19, iar dintr-o saptamana in primele zile? De aici am tras eu concluzia ca perioadele de maxima performanta se intampla doar dupa pauze, iar de aici am tras concluzia ca cine a spus varianta ”Pauzele lungi si dese sunt cheia marilor succese” nu vorbea aiurea .

Cat e ceasul, 18.00 sau 60.000?

Nici despre Hugh Hefner si Playboy nu am auzit atatea in ultima vreme. Insa eu, care nu ma uit de obicei la tv sau la  chestii cu barfe, am ajuns sa stiu cat e ceasul columbenilor (cel mai recent cred, de vreo 60.000 euro). Si nu as fi vrut in mod special sa stiu, nu mi se pare ca imi foloseste la ceva, e inca o chestie inutila pe care o comentez acum in loc sa fac altceva mai bun (clatite de exemplu :d).

Sincer, daca tot e inevitabil sa aud barfe, prefer sa aud despre Hefner. Mi se pare ca nu e adus in prim plan doar pentru ca restul turmei sa se simta mai putin ignoranti, snobi, ipocriti sau prosti prin comparatie. Columbeanu-ea e produsul romaniei, noi am invatat-o ce sa arate ca sa ne atraga atentia. Ea isi etaleaza toate calitatile in public, ceasul, soferul si asa mai departe, iar noi suntem oripilati de cata risipa face si de ce nu ajuta orfanii sau spitalele. Poate pentru ca asta e treaba statului, nu e treaba ei, din cate stiu nu ei ii platim taxe si impozite.

Perechea presa - televiziune si-a gasit o placere perversa in a arata cat o duce capul pe doamna columbeanu, ca si pe alte vedete-ciuperca. Au inteles ce trebuie sa le arate romanilor ca sa le atraga atentia si fidelitatea - ceva fata de care sa se simta superiori, macar moral daca nu si din alte puncte de vedere. Toata lumea e desteapta, toata lumea e fericita, reveniti.

PS: Mi-e foarte usor sa inteleg si sa tin minte viata si realizarile Monicai Columbeanu, pe cand sa stiu la acelasi nivel viata lui Einstein imi cere putin efort, dar cred ca merita mai mult.

Bataia rupta din raiul conjugal

Azi am aflat ca eu de fapt cunosc o femeie care mananca bataie de la sotul ei cel drag suficient de bine si de frecvent. Credeam ca asta se intampla doar la stiri, in niste locuri uitate de lume si nu stiu caror gen de oameni, oricum mi se parea ceva exceptional de iesit din comun (socul de a nu vedea stirile protv). Intamplarea cu bataia se tot petrece de vreo 4 ani sau mai mult. Ea, tanara, frumusica, descurcareata, aparent fara mentalitate de victima, isi ia portia de fericire ocazional fara sa dea din casa tratamentul si fara sa-si faca bagajele si sa plece. Pe motiv ca el se poarta asa doar cand bea, cand nu e beat nu se poarta urat cu ea, asta e situatia si nu se mai poate schimba nimic, nu vrea/nu poate sa-si caute acum pe altcineva, pe el si doar pe el il iubeste, a fost si vina ei ca nu si-a tinut gura, ca nu a facut aia sau aialalta. Si printre propozitii mi-am dat seama ca de ramas singura o perioada nu e o optiune, mai bine cu el asa cum e. Pana la urma iti spune ca nici nu e vina lui ca a dat. Ce nu e in regula cu toate motivele astea? La 26 de ani eu nu vad nici un the end pentru a-mi alege modul in care sa traiesc si cu cine. Pana la sfarsit mai e cale lunga si ea vorbeste de parca totul a fost deja stabilit o data pentru totdeauna si acum trebuie sa traiasca cu ce are.

Acum putina vreme ma gandeam la ea, mi-am amintit cat de dezinvolt cerea si obtinea absolut orice si facea un scandal monstru daca i se parea ca a fost neindreptatita cu cel mai marunt lucru. Ma gandeam ca pe vremea asta (nu am vazut-o de cativa ani) a realizat cam tot ce a vrut. Nu inteleg de ce accepta asa de usor ce i se intampla. Spune ca il iubeste - toti iubim, ne despartim din motive mult mai neinsemnate (acum toate motivele mele mi se par copilaresti), suferim, avem perioade cand suntem singuri, invatam ce avem de invatat si trecem mai departe. Dar cu cat ii dadeam mai multe motive sa plece, cu atat mai multe scuze ii gasea.

Eu traiesc in continuare in bula mea roz unde nu se intampla niciodata chestii rele si serioase in acelasi timp si ma bucur ca nu inteleg situatiile astea, ca le vad ca pe niste exceptii nu ca realitati, lucruri care se petrec zi de zi. In timp ce altii se intorc la o viata de resemnare la care nu vor sa renunte din cauza ca “asa mi-a fost scris, asa traiesc”. Nu stiu pe cine invinovatesc mai mult: pe el ca o bate sau pe ea ca accepta.

Asemanare

“Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos.

Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai urca pe scara, in ciuda tentatiei bananelor. Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara.

A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati.

In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane. Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost: “Nu stim. Lucrurile intotdeauna au fost asa aici…”.”

Solutii inteligente pe timp de criza

Mi-am amintit un banc despre studentii care au chefuit toata sesiunea si cu o noapte inainte de examen au inceput sa se roage; ii vede Dumnezeu si zice “Bun, pe astia ii trecem”. E singura explicatie la care pot sa ma gandesc de cand am aflat ca s-au marit considerabil sumele de bani destinate bisericilor & co, in timp ce s-a strans cureaua, tot considerabil, in orice alt domeniu care nu conteaza in romania: cercetare, sanatate, invatamant.

Orice ajuta

Cred ca de la premisa asta s-a ajuns la imnul turistic… Adica ce altceva ar putea sa faca ca sa atraga turistii in romania? Sa se ocupe de drumuri sau orice mijloace de a ajunge in “land of choice”, sa lucreze putin la raportul calitate – pret (am incercat sa zic frumos asta), sa asigure si altceva de vazut in afara de gunoaie si gunoaie? E cam complicat.  De unde sa incepi toate astea si cum?  Pe cand un imn e simplu, inofensiv, in cel mai rau caz se poate face misto de el si in cel mai bun caz distrage atentia: ” Mai, s-a stricat de doua ori masina pana acolo din cauza drumurilor, nu era apa calda la hotel, mi-au furat aparatul foto, dar stiai ca au imn turistic?”. Sau poate se incearca altceva, in loc sa ne stie lumea cu Ceausescu si Dracula, de acum o sa ne zica ” Aia cu imnul turistic” :)

Eu de cate ori incerc sa evit vreo activitate care nu-mi place incep sa spal vasele,  sa fac ordine prin casa etc, mai aman putin momentul fara sa stau totusi degeaba… Probabil ca daca ar trebui sa resuscitez turismul romanesc as incepe cu un imn, apoi niste planuri care ar functiona perfect intr-o lume sferica si in vid, pe urma m-as bosumfla ca de ce nu ma ia nimeni in serios, probabil as incerca sa conving lumea ca din cauza lor nu merge treaba indiferent cat de tare ma zbat eu si la un moment dat mi-as strange jucariile si mi-as indrepta creativitatea spre alta cauza pierduta. Dar de asta eu nu o sa incerc sa intru in politica…