cu masina… asa ca ultima problema a fost benzina la intoarcere, in sensul ca nu a fost de ajuns 
primele probleme au fost altele ) doua fete singure intr-un oras de multi multi zeci de kilometri, turcii care nu cred ca acasa asteapta sotul si copilul si tot repeta ca asta nu e nici o problema ) sau politia care te opreste si nu vorbeste nici o limba straina (dar asta pana la urma a fost un avantaj, dupa 15 min de ‘conversatie’ – a se citi ridicat din umeri si izbucnit in ras si noi si politistul cand ne-am dat seama ca nu ne putem intelege nici cum- ne-au facut semn sa plecam ) ). alte lucruri care ne-au incurcat putin au fost prea multe taxe, de autostrada, de poduri, de viza, de dezinfectie etc… (asa se explica benzina insuficienta), podul pe care nu-l gaseam niciodata decat dupa ce rataceam o vreme pe strazi (asa se explica benzina insuficienta), ratarea iesirilor care trebuie de pe autostrada si ocolirea sute de km (asa se explica benzina insuficienta) sau prea multe lucruri si prea ieftine (si asa se explica benzina insuficienta)… ) si ar mai fi fost faptul ca nu aveam moneda care trebuia niciodata cand vroiam sa platim, de obicei apa sau benzina pe drum, dar dupa lungi discutii reusea cineva pana la urma sa inteleaga ca vrem sa schimbam niste bani )
dupa doua zile in istanbul, ma gandesc doar la cat de curat si frumos poate sa fie orasul, cu foarte mult soare, apa, multe poduri care ne-au dat batai de cap pentru ca niciodata nu reuseam sa-l gasim pe cel bun ca ajungem ‘acasa’ ) adica in partea asiatica a orasului, oamenii foarte multi pe stradutele inguste si pline de magazine, calmul din moschee pe langa agitatia turistilor, cate dintre traditiile turcilor s-au mai pastrat si cati le mai respecta sau familiaritatea cu care o turcoaica ne-a gazduit la ea acasa, ne-a dat ceai si ne-a gatit micul dejun, ne-a raspuns la toate intrebarile si si-a convins o prietena sa ne ghiceasca in cafea turceasca )
au mai fost intamplari care ne-au facut sa radem intr-o sambata noaptea la istanbul, cand eram obosite, se circula bara la bara prin oras la 12 jumate noaptea, benzina era pe sfarsite si cautam inca podul pe care sa ajungem acasa intr-un oras in care nimeni nu intelegea ce anume vrem sa intrebam. unul dintre avantajele sau dezavantajele unui oras foarte aglomerat este ca ai timp sa observi totul din masina in timp ce stai la semafor, asta daca nu te grabesti, benzina nu e pe sfarsite sau nu esti foarte obosit… poti inclusiv sa-ti cunosti mai bine ‘vecinii’ de trafic. asa ca nu am apucat sa ne stresam foarte tare pana ne-am trezit cu o carte de vizita intinsa din masina de langa. apoi cu doi trandafiri, apoi cu doua buchete de flori… ) si pana sa ramana masina urmaritoare blocata in trafic in urma noastra am aflat si indicatiile de care aveam nevoie ca sa gasim podul cu pricina )
pana la urma avantajul dezavantajului lipsei benzinii a fost o excursie la intoarcere prin varna, o baie in mare noaptea intr-un orasel din bulgaria, continuarea a fost prin vama veche, pe scurt ne-am tinut cat de aproape se putea de marea neagra prin bulgaria si romania ) si dupa alte doua zile am ajuns la bucuresti )
daca ne luam dupa ce s-a ghicit in cafeaua turceasca in dimineata in care am plecat din istanbul, se pare ca responsabila de mai multele avantaje pana la urma ale dezavantajelor pe care le-am avut este kharma
Comentarii