Am avut ocazia sa cunosc prea putin un om. Nu mai stiu cum a aparut in viata mea. Eram asa de concentrata pe mine incat nu am reusit sa-l cunosc mai deloc si a trecut o vreme asa. Din intamplare a aparut iarasi prin preajma si am inceput sa ma obisnuiesc sa-l intalnesc peste tot, la recuperat absente, la examene, catedre, rectorat sau cafele. Aveam si o gramada de preocupari comune pe moment: morfo, cario, sesiuni prelungite, baruri
. Mi-am dat seama ca e amuzant si placut, nu stiam de ce nu am remarcat asta pana atunci. M-am bucurat ca o sa-mi fie coleg, ca e asa relaxat si e usor sa vorbesc cu el. Oricum, cu ocazia asta am lamurit cine e inca un om din lista mea de messenger, nu mai stiam exact cum a ajuns acolo si eram happy ca e vorba de el.
Intr-o zi nu mi-a raspuns la telefon. Nimic neobisnuit, si maine e o zi… doar mai avem cativa ani de facultate de facut impreuna. A doua zi am citit un anunt pe grup, se transmiteau condoleante familiei. A “pierdut” ceva examene si cineva face o gluma proasta, sigur asta trebuie sa fie. Inca nu a sunat. Oricum trebuia sa apara in zilele urmatoare pentru ca mai erau examene de dat si trebuia adeverinta medicala, cerere, cautat profesori si de astea. A doua zi am vazut mai multe postari pe grup. Totusi se poate si sa fie vorba de cineva cu acelasi nume, o confuzie, se poate intampla. Oricum, cand o sa sune o sa se clarifice totul.
Trebuia sa sune, sa vorbesc cu el pentru ca trebuia sa-l intreb orice. Am crezut ca o sa fie tot prin preajma, pe undeva si o sa am tot timpul sa-l cunosc. Trebuia sa mai fim colegi cativa ani, sa citim ziarele la calculatorul de la morfo, sa-mi zica de ce tine cu Steaua, sa fie acolo cand ies de la examene, sa-l intalnesc de cate ori merg la decanat. Sau sa fie pur si simplu undeva, oriunde, sa zambeasca cuiva si sa-i faca ziua mai frumoasa. Nu e corect sa nu stie ca e important si ca mi-e dor de el.
Somn usor Vlad Oniga! Sa visezi frumos.



Au mai adaugat cate ceva